Pentru câteva zile am avut la dispoziţie aparatul foto X-E1 cu obiectivul XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS produse de bine cunoscuta firmă japoneză Fujifilm. Lansat în septembrie 2012, Fujifilm X-E1 este un aparat foto mirrorless cu dimensiuni mai compacte decât Fuji X-Pro1, dotat cu un senzor X-Trans CMOS APS-C de 16,3 MPx, vizor electronic, bliţ integrat, montură Fuji X care poate utiliza oricare din obiectivele din gama lansată odată cu X-Pro1 şi se doreşte a fi o alternativă mai accesibilă ca preţ decât mirrorless-ul X-Pro1.
X-E1 argintiu cu obiectivul Fujifilm FUJINON XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS este primul mirrorless al producătorului Fujifilm testat de mine, iar impresiile mele pot fi citite mai jos.
Construcţie şi utilizare
Fuji X-E1 are un corp construit din aliaj de magneziu, asemănător modelelor X100, X10 , X20 (de altfel, ca design, cam seamănă cu acesta din urmă). Având dimensiunile 129x75x38mm şi cântărind 350g (cu acumulator şi card) poate fi cu uşurinţă folosit zilnic, iar dacă hainele dvs. au buzunare mai mari este posibil să-l ţineţi chiar în buzunar (mai ales dacă îi montaţi obiectivul Fujifilm Fujinon XF 35mm f/1.4 R, despre care am să vă spun ceva mai multe informaţii peste câteva zile aici pot fi citite părerile mele despre obiectivul amintit).
Totuşi trebuie să precizez că modelul primit de mine pentru test avea mici zgârieturi pe capacul argintiu de deasupra, dar şi pe cel din partea de jos, cel care are şi filetul pentru montarea pe trepied. Nu ştiu câte persoane au mai testat acest model înainte să ajungă la mine (probabil, din 2012 până în prezent, destul de multe persoane), dar totuşi acele zgârieturi pot fi un indiciu că probabil, în ciuda materialelor folosite, corpul aparatului foto este predispus la zgârieturi şi trebuie ceva mai multă atenţie când este folosit.
Altfel, aparatul foto dovedeşte o atenţie la detalii, a producătorului, destul de ridicată; fără lufturi şi scârţâieli, cu butoane ergonomic aşezate şi uşor de accesat.
Butonul Q care duce la meniul rapid, unde, folosind cele patru taste direcţionale şi o rotiţă zimţată de selectare, puteţi schimba una din cele 16 setări (Select custom settings (C), ISO, Dynamic range (D-Rng), White balance (WB), Noise reduction (NR), Image size, Image quality, Film simulation, Highlight tone (H-tone), Shadow tone (S-tone), Color, Sharpness, Self-timer, AF Mode, Flash mode, EVF/LCD brightness), este bine venit, uşurând mult treaba fotografului.
Meniurile mi s-au părut uşor de folosit; eu m-am acomodat rapid cu ele, probabil pentru că am avut ocazia să testez şi compactul performant Fuji X20, care are o structură a meniurilor aproximativ asemănătoare.
Aveţi posibilitatea să salvaţi până la 7 Custom Settings; tot din meniu puteţi personaliza afişare informaţiilor pe LCD/vizorul electronic (nu lipseşte grila pentru regula treimilor şi nici orizontul virtual), iar setările respective pot fi schimbate rapid cu ajutorul butonului Disp.
Şi încă un amănunt despre Meniu: el este tradus şi în limba română. Manualul în varianata electronică (pdf) şi în limba engleza poate fi descărcat de aici. În plus dacă aveţi timp puteţi citi online şi revista Fujifilm.
Butonul Fn este şi el amplasat perfect, lângă declanşator şi în plus poate fi customizat (Multiple exposure, Depth-of-field, ISO, Self-timer, Image size, Image quality, Dynamic range, film simulation, White balance, AF mode, Custom settings, Movie recording, RAW/JPEG; eu l-am setat pentru ISO).
Comutatorul de focus (AF-S, AF-C sau AF-M) este plasat pe panoul frontal, lângă obiectiv fiind foarte util, scutindu-te de alte combinaţii de butoane sau accesarea meniului.
Rotiţele de Shutter Speed si de Compensare Expunerii (+-2EV) sunt solide, opun rezistenţă la învârtire aşa că sunt mici şanse să le rotiţi accidental. Apropo, spre deosebire de alte aparate foto, la Fuji X-E1 nu veţi găsi “tradiţionalul” buton PSMA. Pentru schimbarea timpului de expunere (1/4000 până la 30 secunde plus modul Bulb 60 minute) veţi folosi butonul deja amintit, iar schimbarea diafragmei se face de la inelul de pe obiectiv, iar dacă doriţi să lăsaţi aparatul să-şi aleagă singur setările (modul Program) este suficient să răsuciţi cele două butoane spre litera A. Şi apropo de obiectiv, butonul care deblochează obiectivul pentru a-l putea schimba, se află în partea dreaptă, adică invers decât la majoritatea aparatelor foto. De asemenea obiectivul trebuie rotit tot spre dreapta pentru a fi demontat; adică tot invers decât la alte aparate foto. Din cauza acestor două aspecte, la început, schimbarea obiectivului la Fuji X-E1 mi s-a părut “peste mână”, dar după un timp m-am obişnuit.
Fujifilm X-E1 are atât bliţ pop-up încorporat (este activat printr-un buton) cu GN 7 la ISO200, care are şi funcţia de Commander pentru bliţuri externe, cât şi patină pentru bliţ extern (de exemplu acest Fuji EF-42) sau un declanşator radio pentru alte bliţuri externe.
Alte conexiuni sunt portul USB, mini HDMI şi jack 2.5mm pentru microfon extern. Fujifilm X-E1 nu are conexiune WiFi şi nici NFC.
Vizorul electronic OLED, amplasat în extrema stângă a aparatului, are o rezoluţie de 2.36 milioane de puncte, reda 100% cadrul, luminozitatea este destul de bună; nu-i lipseşte butonul pentru reglarea dioptriilor (-4 +2) şi nici senzorul pentru comutarea automată a imaginii între LCD/vizor. Vizorul poate afişa diverse informaţii, ca de exemplu setările expunerii, dar şi grila pentru regula treimii şi orizontul virtual, dar din păcate nu este unul din cele mai bune vizoare electronice văzute de mine până în prezent.
Vizorul electronic are lag, nu este cel mai “fluid”, folosirea lui în condiţii de lumină scăzută sau la subiecte aflate în mişcare poate fi o problemă; de altfel la urmărirea unui subiect în mişcare imaginea din vizor este sacadată. Totuşi, în ciuda acestor aspecte mai puţin plăcute, vizorul electronic este util atunci când lumina ambientală este prea puternică pentru a folosi LCD-ul.
LCD-ul prezent la Fujifilm X-E1 are o diagonală de 2.8 inch (7,1 cm) şi o rezoluţie de 460.000 puncte, nu este rabatabil şi nici de tip touchscreen (sensibil la atingere). Deşi nu are o rezoluţie foarte mare, totuşi imaginile şi informaţiile afişate sunt clare, iar dacă este necesar puteţi să-i reglaţi luminozitatea.
La fel ca la vizorul electronic, LCD-ul poate afişa diverse informaţii, oferind şi posibilitatea customizării acestora.
În principiu mirrorless-ul Fujifilm X-E1 are o bună ergonomie, după perioada de acomodare am reuşit să schimb majoritatea setărilor cu ajutorul butoanelor fără să iau aparatul foto de la ochi (de exemplu pentru schimbarea punctelor de focus am programat butonul cu săgeată în jos de pe Selector).
Singurele aspecte mai puţin plăcute fiind gripul cam mic (se poate cumpăra separat două modele de grip, doar că unul dintre ele acoperă uşiţa compartimentului pentru acumulator/card de memorie), filetul pentru trepied este prea aproape de uşa compartimentului pentru acumulator/card de memorie, iar dimensiunile reduse ale aparatului foto s-ar putea să nu fie pe placul persoanelor cu mâini mai mari (în cazul meu degetul mic şi inelarul scăpau sub aparat).
Calitatea imaginilor, ISO şi sistemul autofocus
Senzorul CMOS de la Fuji X-E1 foloseşte tehnologia X-Trans, întâlnită şi la mirrorless-ul Fuji X-Pro1.
Practic la această tehnologie fotositurile sunt altfel aranjate decât cele de la senzorul Bayer, întâlnit în majoritatea aparatelor foto. Iar acest lucru, conform Fujifilm, permite eliminarea efectului moire, astfel nu mai este necesară prezenţa filtrului low-pass.
În practică se poate observa că într-adevăr imaginile, cu o rezoluţie de 4896×3264 pixeli (raport 3:2), au o calitate ridicată.
Aş putea spune că acest senzor lansat pe piaţă în 2012 poate concura cu succes chiar cu modele mai recente şi chiar cu unii senzori full-frame.
Fuji X-E1 impresioneză datorită calităţii imaginilor la valori ISO ridicate. Şi când spun asta, mă refer la poze realizate la ISO 1600 sau chiar 3200, care sunt “curate”, fără noise vizibil sau deranjant chiar şi la vizualizarea 1:1 pe ecranul computerului (celebrul crop 100%). Între timp am primit la test şi imprimanta foto Epson ITS L1800, cu ajutorul căreia am printat pe hârtie foto Epson A3 câteva poze realizate la ISO 3200-6400, iar calificativele pentru calitatea pozelor pe hârtie pot fi date de la foarte bine spre bine.
Se poate folosi cu încredere ISO 3200, iar dacă nu aveţi încotro chiar şi ISO 6400.
Crop 100% :
Toate imaginile la rezoluţia originală pot fi văzute aici.
La Fuji X-E1 este prezent şi modul Noise Reduction (NR), care poate fi setat de la -2 la +2.
Pentru majoritatea pozelor din acest test am folosit NR 0. Este prezentă şi funcţia Auto ISO, dar din păcate nu puteţi seta un timp de expunere minim, în plus funcţia amintită are tendinţa să seteze ISO la valoare minimă chiar şi în condiţii de lumină slabă. Aşadar, dacă folosiţi Auto ISO trebuie să aveţi grijă ce timpi de expunere obţineţi ca să nu aveţi imagini neclare.
Am fotografiat şi seara, iar sursele de iluminare erau diferite de la un cadru la altul aşa că am lăsat mirrorless-ul să işi aleagă automat temperatura de culoare. Fuji X-E1 s-a descurcat onorabil din acest punct de vedere, deşi, uneori, are tendinţa de a accentua culorile calde în anumite cadre (pe mine nu m-a deranjat acest aspect).
Alt aspect ce mi-a placut la Fujifilm X-E1 este prezenţa modului Film Simulation. Alţi producători folosesc termenul Creative Style, dar, probabil, pentru că Fuji a produs şi filme foto nu numai că foloseşte denumirea Film Simulation, dar oferă şi rezultate interesante cu aceste simulări, amintind de celebrele diapozitive Provia, Velvia şi Astia.
Provia:
Velvia:
Din fabrică Fujifilm X-E1 este setat pe Standard adica Provia, dar mi-a plăcut mai mult modul Velvia sau Vivid; aşa cum sugerează şi numele culorile sunt mai saturate, contrastul este mai puternic; fiind o simulare potrivită pentru fotografia de peisaj.
Provia:
Velvia:
Şi modul Astia (Soft) oferă rezultate plăcute, mai ales în cazul portretelor, iar amatorii de fotografie alb-negru au la dispoziţie atât modul Monochrome simplu cât şi Monochrome cu filtru galben (Ye) sau roşu (R) sau verde (G).
Monocrom:
Monocrom+Ye:
Monocrom+R:
Monocrom+G:
Alte moduri/simulari sunt Pro Neg Hi, Pro Neg Std şi Sepia.
Desigur imaginile jpeg au şi alţi parametrii care pot fi setaţi, ca de exemplu Sharpness, Color, Highlight Tone, Shadow Tone, Dynamic Range, etc (pentru test majoritatea pozelor, parametrii au fost în modul Standard).
Fuji X-E1 dispune de opţiunea Dynamic range ce permite înregistrarea unei game dinamice superioare, adică păstrarea detaliilor în zonele foarte luminoase ale scenelor de mare contrast.
Este o funcţie similară modurilor Auto Lighting Optimizer sau Active D-Lighting de la unele DSLR-uri şi putem alege între Auto, 100%, 200% şi 400%, având la dispoziţie inclusiv un mod de braketing, care realizează 3 imagini separate cu setari diferite.
Unii parametri, de exemplu ISO, Auto Exposure(AE), au şi funcţia Auto Braketing, cu valori de la +-1/3 până la +-1.
Măsurarea expunerii se poate face în mod Multi (matricial, cu recunoaşterea scenei), Spot şi Average.
Cu Fuji X-e1 puteţi fotografia în rafală de până la 6 cadre pe secundă. Expunerea este blocată după primul cadrul înregistrat.
Pozele pot fi salvate în format JPEG sau RAW(Raf) sau JPEG+RAW pe carduri de meorie SD, SDHC, SDXC (UHS-I), iar pe cd-ul livrat cu aparatul foto veţi găsii şi softul MyFinePIx Studio util şi în cazul convertirii pozelor RAF în JPEG. Pozele RAF pot fi convertite în JPEG chiar din cameră cu ajutorul opţiunii RAW Conversion.
Cu Fujifilm X-E1 se pot realiza şi imagini panoramice, tot direct din cameră. Aveţi la dispoziţie două dimensiuni: normal şi wide şi puteţi ţine aparatul în mod peisaj/landscape (orizontal) sau portret (vertical). Înainte să folosiţi modul panoramic mai trebuie să setaţi direcţia de mişcare a camerei foto.
Am avut nevoie de un timp de acomodare cu modul de lucru al modului panoramic. Adică afişarea pe LCD a realizării panoramei, după apăsare butonului de declanşare, m-a derutat puţin, dar după câteva încercări am obţinut rezultatele dorite.
Sistemul autofocus de la Fuji X-E1 nu este unul din cele mai rapide de pe piaţă, dar nu este nici cel mai lent. Trebuie să menţionez că modelul primit de mine la test avea firmware 2.0 şi din câte am inţeles acesta a îmbunătăţit destul de mult viteza de focalizare şi în plus a adăugat în meniul mirrorless-ului funcţia Focus Picking (aceasta poate fi utilă mai ales la focalizare manuală). Tot în modul de focalizare manuală este disponibilă şi funcţia ‘One-touch AF’; atunci când apăsaţi butonul AF aparatul poate focaliza.
În afară de focalizarea Manuală, sunt prezente modurile de focalizare Single AF şi Continous AF. În modul Continous AF pe ecran/vizor este afişată o cruce verde şi nu prea iţi dai seama cum funcţionează acest mod, dar din fericire de cele mai mult ori se obţin imagini clare.
Altă opţiune foarte utilă este mărirea sau micşorarea ariei aferente punctului de focus folosit (foarte bună pentru fotografia macro). Iar punctele de focus pe care le pune la dispoziţie aparatul foto sunt în număr de 49 şi sunt foarte bine distribuite pe toată suprafaţa de vizare. Aşa cum spuneam anterior eu ma obişnuisem să schimb punctul de focus sau să schimb modul de focalizare fără să iau aparatul foto de la ochi.
Modul Video la Fujifilm X-E1
Cu Fujifilm X-E1 puteţi filma doar Full HD 1080p (1920 x 1080) sau HD 720p (1280 x 720) la 24fps, cu sunet stereo (PCM stereo) de la microfonul încorporat, care are 4 niveluri de sensibilitate ce trebuie setate înainte de filmare, sau de la microfon extern, dar trebuie să ştiţi că Fuji X-E1 are un jack de 2.5mm, aşa că s-ar putea să fiţi nevoiţi să cumpăraţi un adaptor 2.5mm la 3.5mm (sau puteţi cumpăra microfonul dedicat Fujifilm MIC-ST1). Tot legat de microfonul extern, indiferent de modelul folosit, trebuie să specificaţi în meniul Video că folosiţi un microfon extern.
Pentru video este folosit codecul MPEG-4 AVC/H.264 (MOV), iar Fuji recomandă folosirea cardurilor de memorie SD minim clasa 4 de viteză.
Cu Fujifilm X-E1 puteţi filma în mod Program (P) sau Prioritate de Diafragmă (A), iar setarile (diafragma, balans de alb, Film Simulation, compensarea expunerii) trebui realizate înainte de pornirea filmării. La Fujifilm X-E1 nu veţi găsi un buton dedicat modului video; acest mod se activează cu ajutorul butonului Drive şi apoi cu butonul Declanşare fotografii.
În timpul filmării aparatul foto Fuji X-E1 focalizează continuu, cu excepţia modului de focalizare Manual.
De altfel cele mai bune rezultate le-am obţinut în modul de focalizare Manual; în celelalte două moduri (Single AF şi Continuous AF) aparatul foto a avut probleme în obţinerea unei imagini clare; au fost destul de multe momente când Fuji X-E1 nu reuşea să focalizeze corect, sau focaliza corect la începutul filmării şi pe parcurs “pierdea” focusul.
Focus manual:
Autofocus:
În cazul focalizării manuale aveţi posibilitatea, înainte de a filma, să măriţi imagine afişată pe ecranul LCD pentru a verifica dacă este clară, iar pentru obţinerea clarităţii dorite apăsaţi butonul AF-L.
Dacă filmaţi din mână este bine să folosiţi obiective cu sistem de stabilizare (OIS cum îl numeşte Fuji); sistemul respectiv fiind destul de util şi în cazul filmării.
Începând cu firmware 2.00 în meniul lui Fujifilm X-E1 a fost adăugată şi funcţia Focus Peaking, dar utilitatea ei mi se pare cam limitată, deoarece “zebra” respectivă este prea discretă, fiind mai vizibilă în cazul situaţiilor care au un bun contrast (la alte aparate foto testate de mine, de exemplu la Sony A6000, chiar şi la setarea minimă, zebra era foarte vizibilă indiferent de contrastul scenei fotografiate/filmate).
Chiar dacă în timpul filmări nu puteţi schimba setările aparatului foto şi de cele mai multe ori trebuie să focalizaţi Manual înainte de începerea filmării, totuşi calitatea filmării este bună.
Fujifilm X-E1 are un acumulator NP-W126 (1260mAh), care conform standardului CIPA, asigură obţinerea de până la 350 de imagini. În timpul testului am obţinut o autonomie de 800 poze sau 750 poze+aproximativ 6 minute de filmare, dar ca să fiţi siguri că nu rămâneţi în “pană de curent” puteţi cumpăra un acumulator de rezervă (există şi acumulatori third-part, ca de exemplu Power3000 PL832B-744).
Acumulatorul se încarcă cu ajutorul încărcătorului livrat odata cu aparatul foto, iar încărcarea lui durează aproximativ 2 ore.
Preţ
La data publicării acestui test, Fujifilm X-E1 (body) costa 3.299 lei şi este disponibil atât în varianta clasică negru cât şi argintiu. De asemenea există şi o variantă de kit cu obiectivul Fuji FUJINON XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS, care costa 3.999 lei si părerea mea, dacă vreţi să cumpăraţi un Fuji X-E1, merită să cumpăraţi kitul.
Câteva cuvinte despre obiectivul Fujifilm FUJINON XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS
Fujifilm FUJINON XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS este primul obiectiv pentru montura X şi acoperă distanţe focale frecvent utilizate (18mm pentru peisaj sau grupuri de oameni – 55mm portret sau când nu puteţi să vă apropiaţi prea mult de subiect). În formatul 35mm este echivalentul unui obiectiv 28-80mm. Din meniul camerei foto am aflat că pentru acest obiectiv firmware-ul este la versiunea 3.00, iar când am folosit obiectivul Fujinon XF 35mm f/1.4 R camera foto m-a atenţionat că exită o nouă versiune de firmware pentru obiectiv (eu nu am făcut actualizarea din lipsă de timp, dar este bine să faceţi actualizările de firmware cât mai repede cu putinţă).
Diametru filetului pentru filtre este 58mm, iar în timpul focalizării lentila frontala nu se roteşte, astfel puteţi să folosiţi fără probleme un filtru de polarizare circulară sau ND variabil.
În schimb zoom-ul nu este intern, obiectivul lungindu-se cu cîţiva centrimetri când îl rotiţi la 55mm.
Obiectivul este foarte solid. La ce preţ are aşa şi trebuie să fie. Cântăreşte 310g, iar dimensiunile exterioare sunt 70.4mm (Wide) / 97.9mm (Tele) la un diametru maxim de 65mm.
Fujifilm FUJINON XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS are montură metalică, inelul pentru zoom este destul de lat, plăcut la atingere şi precis în utilizare. Inelul pentru focus manual este mai îngust, dar are o cursă precisă, utilă la focalizare manuală. Cum spuneam anterior la Fuji X-E1 diafragma se schimbă cu ajutorul inelului de pe obiectiv; acesta se mişcă destul de uşor, fluid neavând acele stopuri clare la fiecare diafragmă în parte, se aude doar un clic discret. Chiar dacă inelul de diafragmă se mişcă uşor nu mi s-a întamplat să-l rotesc din greşeală în timpul transportului sau fotografierii. De asemenea pe inel nu sunt notate diafragmele, aceste sunt afişate pe LCD sau în vizorul electronic.
FUJINON XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS se livrează cu un parasolar din plastic, care se montează ferm pe obiectiv.
18mm:
Obiectivul XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS oferă fotografii foarte clare cu detalii extrem de fine; mai ales pentru un obiectiv de kit. De altfel cred că 18-55mm F2.8-4 R LM OIS este cu siguranţă cel mai bun obiectiv de kit pe care îl primiţi în momentul de faţă alături de un corp de cameră. Se mişcă foarte fluid, nu scoate zgomote ciudate, fiind foarte potrivit pentru modul video, şi este sharp. Distorsiunile şi aberaţiile cromatice sunt bine controlate; mai vignetează, dar nu deranjant zic eu.
Diafragma minimă este f/22, iar obiectivul foloseşte pentru diafragmă 7 lamele, ce oferă un bokeh plăcut.
F/4:
F/8:
Apropo de f/22 şi mai ales de faptul că senzorul lui X-E1 este expus în timpul schimbării obiectivului, am observat că senzorul era deja afectat de praf când am schimbat pentru prima data obiectivul; în imaginea de mai jos se pot observa uşor acele pete produse de praf.
Cu ochiul liber nu vedeam praful de pe senzor, dar folosind o lupă am reuşit să văd mai bine unde este praful şi cu o pompă de aer am mai îndepărtat din respectivul praf.
XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS nu este un obiectiv marcat şi cu indicativul Macro, iar distanţa minim de focalizare este de 30cm la 18mm şi 40cm la 55mm.
Fujifilm FUJINON XF 18-55mm F2.8-4 R LM are şi un sistem de stabilizare optică: OIS, care poate fi activat/dezactivat cu ajutorul unui buton aflat în partea stângă a obiectivului. Conform producătorului japonez, acest OIS asigură până la 4 trepte de expunere în cazul fotografierii din mână.
OIS oprit:
OIS pornit:
Concluzii
Fujifilm X-E1 este un aparat foto excelent, mai ales dacă doriţi să aveti un aparat pentru situaţii comune, lejere (sau chiar ca al doilea aparat foto, ca să nu căraţi trusa dslr după voi). Tinându-l în mână iţi dă sentimentul că aparatul nu este pentru oricine (nu cred că este o bună opţiune pentru un începător) şi în al doilea rând te forţează să-ţi reaminteşti principiile fotografiei. Acest Fujifilm X-E1, în principiu din cauza sistemului de focus şi a vizorului electronic, parcă aproape că te roagă să încetineşti, să te gândeşti de două ori asupra cadrului. Viteza lui de reacţie/focalizare mai mică parcă este special realizată, ca să te încetinească puţin, să nu mai te grăbeşti la fiecare declanşare; te încurajează să-ţi gândeşti fiecare cadru, să fi pregătit, să devii un fotograf şi mai bun. Nu cred că Fuji X-E1 este o bună opţiune pentru fotografia de sport/acţiune; de exemplu dacă vreţi să fotografiaţi copii la joacă sau joaca unui animal de companie mai energic. În schimb la fotografia de stradă s-ar putea să obţineţi bune rezultate; de asemenea este foarte potrivit la fotografia de portret, de peisaj.
Fujifilm X-E1 nu poate înlocui DSLR-urile de top, dar cred că poate înlocui perfect DSLR-urile din gama medie.
Pe video, Fuji X-E1 nu excelează, nu cred că a fost gândit pentru video; probabil opţiunea video este mai mult un fel de bonus cerut de piaţă (opţiune care de altfel este “ascunsă” undeva în meniu). Autofocusul continuu în modul automat nu este o alegere bună. Focusul “vânează” subiectul încontinuu chiar dacă acesta este static. Poţi rezolva această problemă trecând pe modul de focus manual şi în combinaţie cu Focus Peaking, plus alte mici trucuri, poţi obţine bune rezultate.
Toate pozele realizate cu Fujifilm X-E1 si obiectivul Fujifilm FUJINON XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS pot fi văzute la Galeria Foto (pozele, câteva sute, sunt micşorate cu FastStone Photo Resizer la 2000 pixeli pe latura mare, image quality 95, dar nu sunt prelucrate, doar pe unele le-am cropuit; color space sRGB, iar restul setărilor pe standard sau Velvia)
Singura reţinere pe care o poţi avea faţă de X-E1 este preţul (verifică aici preţul actualizat), care, la momentul publicării acestui test este cam mare, zic eu. Într-adevăr performanţele excelente costă iar obiectivul de “kit” se comportă foarte bine în majoritatea situaţiilor dar chiar şi aşa, cu toate că a tot scăzut din 2012 până în prezent, preţul mi se pare cam mare, mai ales având în vedere şi oferta firmelor concurente. Bine, în comparaţie cu Fuji X-Pro1, preţul este foarte bun, dar, de exemplu Sony A6000 este mai performant decât X-E1 şi are un preţ competitiv.
Ce mi-a plăcut mie la Fujifilm X-E1:
+ calitatea imaginilor (mai ales folosind setarea Velvia pentru Film Simulation)
+ zgomot de imagine redus chiar şi la valori ISO mari (3200-4000)
+ butoanele Q, Drive şi Fn sunt bine amplasate şi foarte utile
+ ergonomia mirrorless-ului este destul de bună
+ senzorul de proximitate care deconectează display-ul în momentul apropierii aparatului la ochi şi activează vizorul
+ posibilitatea controlării dimensiunii zonei punctului de focus
+ patină pentru bliţ extern, iar blitul intern are şi funcţia Commander
+ modul Panorama
+ jack pentru microfon extern (chiar dacă este de 2.5mm şi trebuie să cumpăraţi un adaptor dacă microfonul are jack 3.5mm)
Ce nu mi-a plăcut mie la Fujifilm X-E1:
– LCD nu este rabatabil şi nici de tip touchscreen
– vizorul electronic nu este unul din cele mai bune (este loc de mai bine)
– gripul lui este destul de mic, iar cel care poate fi cumpărat separat costă ceva bani şi în plus acoperă uşiţa compartimentului acumulatorului/card de memorie, aşa că trebui să-l demontaţi ori de câte ori trebuie să înlocuiţi acumulatorul/cardul de memorie
– plăcuţa unui trepied/monopied acoperă uşiţa compartimentului pentru card de memorie/acumulator deoarece filetul pentru montare este foarte aproape de compartimentul amintit
– panoul de sub aparat, dar şi cel de deasupra este predispus la zgârieturi
– modul video necesită mai multă atenţie/efort din partea utilizatorului
– cureau de umar (neckstrap) este incomodă şi parcă mai “ştirbeşte” din eleganţa mirrorles-ului fiind confecţionată dintr-o imitaţie de piele
– şi nu în ultimul rând este vorba de preţul lui; mie mi se pare încă mare (poate de Black Friday sau în luna decembrie/luna cadourilor o sa scadă şi mai mult)
Nu uita să abonezi la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi
- Cum sa alegi cel mai bun card memorie SD 2TB - 2 November , 2024
- Midjourney lanseaza un editor foto: Editare creativa la indemana tuturor - 31 October , 2024
- Transformati-va fotografiile de vacanta: Sfaturi practice pentru evitarea imaginilor banale - 29 October , 2024
3 thoughts on “Test cu Fujifilm X-E1 si obiectivul Fujifilm FUJINON XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS”